O luna in universul blogosferic

Buna ziua. Am cam implinit luna de cand blogaresc si eu. Din diverse motive, am participat fara nicio tragere de inima la ceea ce se vroia a fi o prima lectie in initierea in social media (deturnata intr-o intalnire cam nefructuoasa din cauze ce n-au tinut de domnul profesor care s-a oferit voluntar sa dea prin acest curs o sansa celor cu dizabilitati sa aibe o voce publica si poate si o sursa suplimentara de venit, dat fiind faptul ca pe piata libera a muncii acestia sunt discriminati). De fapt, refuzasem prima invitatie de participare. Ne-am apucat eu si omul meu de creat experimental un blog. Mi-a placut tema pe care a ales-o el si cum arata de frumos ceea ce scriam pe pagina ca de revista in wordpress, eu neavand dealtfel deloc un scris caligrafic. La inceput promovam ceea ce scriam in grupul inchis al participantilor la curs. Nu tin sa comentez despre reactiile primite de la ei, dar dintre acestea a fost inca de la inceput una care m-a incurajat sa continuu. Dupa aproximativ
o saptamana-zece zile, am descoperit ca exista grupuri facebook si site-uri specializate care gazduiesc articolele posesorilor de blog si-am inceput sa ne postam acolo textele. In conditiile in care nu am cont fb decat de o luna (cont ce mi se inchide periodic dar asta e alta problema), deci sunt cvasianonima in retelele de socializare,  prietenii din lista mea fiind sub cincizeci si doar de aproximativ doua saptamani, iar dintre cei care ma cunosc in viata reala ma citesc doar doi si aceia sporadic fiind foarte ocupati, in aceste circumstante zic, ma consider onorata sa ma descopar citita zilnic de o medie de douazeci de oameni, obtinand din partea lor pana la 70 de vizualizari pe zi. Intotdeauna  am vizualizari spre triplul vizitatorilor, de unde deduc ca sunt convinsi de cel putin un articol sa mai citeasca doua. Nu ma inspir de niciunde, scriu spontan, banal spre regretul meu, dar cu sinceritate. Nu am nici vreo specializare aparte si nici o viata sociala bogata care
sa-mi furnizeze subiecte interesante cu care sa “agat”cititori. Detest patetismul deci nu apelez la texte lacrimogene sa induiosez sufletele sensibile, incerc sa evit platitudinile si cliseele, nu folosesc nume publice care sa atraga, nu atac alti bloggeri, nu cersesc like-uri, cele pe care le primesc fiind extrem de pretioase pentru mine.

Sunt constienta ca nu posed profunzimi ametitoare de intelepciune si nici un talent literar iesit din comun astfel ca sunt prima curioasa sa vad incotro, in ce fel si pana cand. Multumesc foarte mult celor care citesc ceea ce scriu, indeosebi celor care m-au incurajat la inceput si despre care am amintit in alte randuri, celor care ma citesc cu fidelitate si in special lui alma nahe si psi, mestere in cuvinte cum mi-ar placea mie sa fiu. Am descoperit un univers plin de comori la care ma simt privilegiata ca am acces, un univers in care, daca o fi sa fie, voi ramane si eu cu contributiile mele oneste daca nu altcumva.
Numai pentru cei rabdatori
Daca mai aveti rabdare sa mai cititi doua randuri va aduc la cunostinta ca am gasit o cale sa nu o iau razna atunci cand sunt fortata sa hranesc gainile: ma prefac ca pun mancarea in jgheabul spre care alearga toate si cu o graba specifica unui ornitofob, pun repede in celalalt ce am de pus si pana se dezmeticesc dudele, am scapat.
Azi am facut seminte cu paine. De atata caldura si zapaceala (m-am apucat de framantat painile dupa ce-am terminat de gatit un ghiveci bogat, cu carne si-am  spalat si teancul de vase de aseara) am pus mai multe seminte decat faina in aluat. Dar cine se supara? Avand in vedere ca abia ma tineam pe picioare cand m-am intors in pat cu cafeaua (la 5.40), oricum am realizat o performanta de care nu ma banuiam in stare.
Vroiam sa mai adaug ca ma bucur enorm de blogurile romanilor care scriu/compun excelent in limba engleza. La fel, de varietatea stilurilor si temelor pe care am surpriza sa le descopar, de grafica spectaculoasa a multora dintre bloguri. Parca as fi abonata la cele mai bune reviste.
Floarea de leandru de mai sus este fotografiata de mine, o daruiesc in primul rand cititoarelor mele.