Administratoru’ si scriitoreasa

Buna ziua. O coloana vertebrala deraiata serios iti deviaza si rabdarea, dinspre cea in parametrii firesc-umani inspre cea caracteristica unei fiare ranite. Eu n-am nimic cu nimeni dar cand intensitatea durerii imi provoaca greata, disperare, somnolenta si confuzie, as aprecia foarte mult ca celelalte sacaieli cu care ii place vietii sa ma provoace sa aibe macar fair-play-ul sa astepte sa-mi revin, oricum raportul de forte nu e in favoarea mea.
Am avut iar contul facebook (al doilea) blocat timp de cinsprezece ore. Am cont fb (de o luna) pentru ca am blog si am blog pentru ca am administrator de blog si cititori – despre ei voi scrie cu toata dragostea intr-un articol viitor. Ma recunosc o atehnica resemnata, nu am semnat nicaieri sa-mi placa totul pe pamant. Daca sotul meu n-ar avea grija de tot ce are cablu, eu as trai ca-n pestera. El m-a inscris peste tot unde ne intalnim eu si dumneavoastra pe internet, cu multi dintre voi el m-a imprietenit (dar si voi insiva m-ati cucerit atragandu-mi asa cum v-am sugerat  atentia asupra blogurilor voastre), el imi posteaza textele si-mi modifica sau adauga chestii pe blog. Nu-i vorba, ma consulta, dar responsabilul pentru forma ramane el, eu sunt raspunzatoare doar pentru fond, care-mi apartine in totalitate: alegerea subiectului, redactarea, editarea, clasarea in categorie, tag-uirea. Nu-i spun niciodata despre ce voi scrie, nu stiu nici eu pana in momentul cand deschid
new post-ul, dar e primul care afla. Este un proiect comun care ne leaga foarte mult dar care, culmea, are izvorul nu in dorinta noastra de a deveni inevitabil publici scriind cate in luna si in stele intr-un blog pe care Administratoru’ il promoveaza cu incredere, dorinta pe care nici n-am gandit s-o avem, cat in initiativa unui profesor de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Horea Mihai Badau, care ne preda voluntar lectii de social media (o lectie intr-o luna, deocamdata). Iata-ma-s scriitoreasa acum, dar nu datorita mie, nici Administratorului, nici profesorului cat celor care ma citesc, va multumesc din suflet.

Sunt absolut hotarata sa renunt la contul fb si la blog atunci cand voi avea sub zece cititori zilnic, poate si sub douazeci. N-am sa fac troc de like-uri si link-uri, am sa trec  in blogroll  doar pe aceia cu care rezonez nu pe cei care-mi cersesc asta contra promovarii numelui meu; ori ne recunoastem si apreciem unul altuia talentul, ori ne furam caciula, ce satisfactie e asta ? Voi rezista in conditiile mele sau ma voi stinge ca o steluta aparuta sa straluceasca un timp scurt.
Pe cale sa devin o cyborgarita-bloggerita, daca reusesc sa fiu si eu primita de vreun specialist din sistemul medical romanesc care sa-mi recomande poate un corset util (semimetalic) capabil sa atenueze durerile spondilozice determinate de coloana cu vertebre cel mai probabil deplasate, astazi m-am intors acasa asasinata psihic (am inviat sa scriu acest articol) de faptul ca nici a treia trimitere de la medicul de familie nu a fost buna. Neurologul mi-a propus nimic, ortopedul a refuzat sa ma consulte motivand ca nu sunt de specialitatea dumneaei desi aveam doua trimiteri catre, iar serviciul de reumatologie s-a desfiintat din policlinica aceasta. Am baut un capucino din care n-am inteles nimic (cafegiii stiu la ce ma refer) si-am adormit: depresie, caldura, oboseala plus basica la calcai. M-a trezit din somn, aluziv cred eu avand in vedere ora tarzie si lipsa unui text nou pe care sa-l promoveze, rasul Administratorului, o citea pe Mixy. Atat am putut, atat am scris, nu va promit or
icum ceva mai mult, scriu doar asa cum ma stiti. Daca va place, reveniti.
P.S. Am patat o carte cu capucino, precum se vede.
P.P.S. Cand scriam despre carte credeam ca asta era necazul meu cel mai mare. Administratoru’ mi-a zis insa ca tre sa merg iar la gaini, ca fierb alea nemancate si nebaute acolo pana s-o intoarce taica-sau sa le ingrijeasca. M-am dus. M-am intors. Plina de scarba. Lectura placuta.